Muzeul „George Enescu”, înfiinţat în 1955 în  palatul Cantacuzino, construit la începutul secolului al XX-lea în stilul baroc francez, evocă viaţa şi creaţia marelui compozitor, violonist, pianist şi şef de orchestră român, George Enescu (1881-1955), care a făcut parte dintre cei mai mari muzicieni ai epocii. El a ridicat muzica clasică românească la nivel internaţional.

După studii efectuate la conservatorul din Viena şi la cel din Paris cu cei mai mari maeştri ai epocii (Massenet, Fauré şi Gédalge), Enescu s-a inspirat din folclorul poporului nostru pentru a crea primele simfonii româneşti: „Poema română” (1897) şi „Rapsodiile române” (1901). În creaţia sa el a abordat toate genurile muzicale, inclusiv muzica de cameră. Autor al operei „Oedip”, şef de orchestră şi pianist de talie internaţională, George Enescu a animat în 1920 societatea compozitorilor români, din care făceau parte A. Castaldi, D. Cuclin, A. Alessandrescu sau M. Jora.

A colaborat cu artişti renumiţi (Jules Massenet, Gabriel Fauré etc.) şi a format muzicieni şi instrumentişti celebri (Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Ida Haendel). George Enescu a fost ales membru al Academiei Române şi membru corespondent al Academiei Franceze. Începând cu anul 1958, din trei în trei ani, în Bucureşti se organizează Festivalul de muzică clasică cu participare internaţională „George Enescu”.